" Cartierul Interzis"

Jaqueline isi trase pelerina pe cap, tindand-o cu ambele maini. Ridica privirea privind luna cum incepea sa-si faca aparitia si porni cu pasi mici pe langa zidurile inalte de mii de metrii ale castelului.

Jakson se uita cateva clipe in jur.
Ofta, dandu-si seama ca era probabil cel mai usor de recunoscut trecator, datorit fizicului sau neobisnuit, fata de ceilalti.
Isi aranja faldurile pelerinei largi, in speranta ca aveau sa ii acopere complet trasaturile, asemeni glugii incapatoare ce ii venea pana putin deasupra nasului.
"Nu vezi prea des un albinos in zona."
Observa strambandu-se.
Adopta o atitudine cat mai superioara, insa cizelata, complet opusul atitudinii sale normale.
Pasi mai departe, cu capul plecat si pasii apasati.

Jaqueline ajunse in siguranta, fara sa fie observata la zidul castelului ce ducea spre " Cartierul Interzis".
Schita un zambet vag, asezandu-si piciorul cu grija pe spatiul gol din gard si ridicandu-se in maini.
Privi putin susepcta imprejurimile si se lasa sa alunece lin pana pe partea opusa a gardului.

Jakson privi cu prudenta in jur, asteptandu-l pe tamaduitor.
Nu reusise niciodata sa isi abtina instinctele, insa se stradui sa isi controleze maraitul infundat ce ii crestea incet in gat.
"Doamne, de-ar venii mai repede!"
Cu fiecare secunda petrecuta acolo, riscul de a fi descoperit crestea, iar el isi dadea foarte bine seama de asta.

Jaqueline inainta cu pasi mici uitandu-se din cand in cand in urma sperand sa nu fi fost vazuta.
Isi ridica maneca de la pelerina privind cu dispret bandajele de pe mana.
" Sa le ia naiba!"
Ofta, ridicandu-si privirea din nou.

Jakson oboserva miscarea unui gadrian pe care nu il observase.
- Cacat!
O lua la fuga cu pelerina fluturand in urma sa.
Nu ii mai pasa de nimic. Conta doar sa nu fie recunoscut.

Jaqline intinse mana brusc apucandu-l pe tanar de pelerina si tragandu-l la umbra.
Fata era aproape invizibila in umbra datorita pelerinei.
Se uita la baiat sambind sters.
-Grozava acoperire.

Jakson ranji.
- Mda, niciodata nu m-am priceput la asta.
Ridica din umeri, tacand pana trecura paznicii pe langa ei.
- Hei, mersi!

Jaqueline nu raspunse nimic uitandu-se pe drum dupa vreun alt paznic.
Rasufla usurata dandu-si gluga jos de pe cap.

Jakson o privi in tacere cateva secunde.
Dupa cateva clipe, isi dadu si el gluga jos de pe cap.

Jaqueline isi intarse privirea privindu-l fara expresie pe baiat.
-Ce naiba cauti aici?...
Facu o pauza.
-Sigur nu esti " obisnuit"....

Jakson ridica din umeri.
- Trebuia sa ma intalnesc cu cineva, si e destul de greu sa ramai neosevat cand esti beat manga.
Zise el cu un zambet subtire.

-Este si mai greu sa ramai neobservat cand faci atat galagie.
Ofta iritata.
-Se vede ca nu prea stai pe afara....
Nu prea stii cum sa te misti in liniste.

Jakson isi inabusi un ragait ce mirosea puternic a alcool.
- Probabil.
Zise el ridicand din nou din umeri, cu ochii sticlosi.
- Tu cine esti?

Facu o mica pauza sa-si ascunda iritarea si zambi ironic.
-Nu cred ca are prea mare importanta.

Tyler isi scoase din pelerina un pumn de pastile dandu-l pe gat.
" Macar pe astea le mai am... "
- Si ce daca?
Ridica din umeri.

-Daca mai iei mult Valium, o sa crapi.
Se gandi cateva clipe daca sa-si bata capul sau nu.
-"Sunt medic pana la urma, ce naiba!"

Tyler ridica din umeri.
- Probabil.

Jaqueline se lasa in genunchi uitandu-se cu atentie la reactia baiatului dupa ce luase medicamentele.
Astepta efectul de ochi impaienjeniti si mers impleticit.

Baiatul se ridica, ramanand perfect stabil pe picioare.
"Cacat, inca nu au efect! Doamne... tre sa iau toata cutia si tot nu patesc nimic!"
Injura in soapta, uitandu-se dupa alti gardini.
Drumul era perfect liber.

Jaqueline zambi ironic ridicandu-se la randul ei in picioare.
Isi aranja gluga tragand-o foarte bine pe ochi si iesi pe alee.

Jakson iesi pe strada, uitandu-se in jur si miscandu-se cat sa nu fie observat, sa intre in multime.
- In sfarsit!
Se auzi o voce din spatele sau.
Cel pe care il cauta il observa, recunoscandu-l dupa pasi.
- Esti atat de usor de recunoscut...
Zambi, intinzandu-i cutiile.
- Ne vedem luna viitoate!

Jaqueline statea si rezemata de zidul de piatra al unui magazin fixandu-l.
Recunoscu Screierea antica de pe cutia pe care baiatul o tinea acum in mana.
" Iar Valium"....

Jakson mai lua o mana de pastile, multumindu-i interlocutorului.
Puse cutiile in buzunar si merse incet si fals impedicat mai departe, amestecandu-se in multime.

Jaqueline pleca si ea, intrand in multime uitandu-se suspect la toate persoanele care treceau pe langa ea.
La un moment dat, cineva sau ceva a prins-o de pelerina si i-a dat gluga de jos de pe fata.