Just th room

- NU prea conteaza unde stai.
Zise el sec.
- In caz ca nu ai observat, indiferent daca ai sta exact in capul meu, ai putea foarte bine sa fii la kilometri distanta.
Ii dadu drumul.

Brunetail prinse de mana
-Gandul meu e mereu indreptat spre tine, doar ca nu ma voie sa arat asta in public! Crezi ca imi e usor?Am ieist dintr-un razboi si am devenit o sclava!

Jakson o trase de mana facand-o sa cada spre el, prinzand-o de mijloc.
- De ce iti pasa atat de mult de ce cred ceilalti? Nimeni nu poate comenta ce faci tu. Orice fapta de-a ta ar fi trecuta drept vina mea, deci nu iti mai face griji.
Ranji.

-Imi pasa de repuatia ta

Jakson o stranse in brate.
- Mie insa imi pasa prea putin de ea.
Ofta.
- In public, huh? Nu imi amintesc sa mai fie cineva in grajdul asta. Deci?

Isi lasa privirea in jos
-Imi pare rau..nu pot...pur si simplu. Lacrimi.

Jakson zambi, ridicandu-i barbia si stergandu-i lacrimile.
- E in regula. Probabil ca cer eu prea mult.
Ofta.

Corpul fetei tremura, isi lasa capul pe umarul baiatului simtind o stare de greata

Jakson o privi ingrijorat.
- Cred ca ar fii mai bine sa mananci ceva.
O ridica pe brate ducand-o inauntru.
O duse in camera, asezand-o pe pat.
- Stai linistita cat ma duc sa iti fac ceva de mancare... E gata in cateva minute.

-Nu! Adica...fata isi inghiti cuvintele, cum avea sa spuna ca ea nu are nevoie de mancare.?.., uhm eu nu mananc carne...

Jakson o privi surprins.
- In regula.
Cobora in bucatarie, incalzind repede un piure de cartofi si punand niste legume fierte alaturi.
"Ce bine ca a venit bucatareasa ieri!"
Isi zise el usurat.
Se intoarse in camera intinzandu-i farfuria.

Inghiti in sec si lua cateva inghitituri insa simti ca nu mai poate, se ismtea obosita

Jakson lasa farfuria pe noptiera asezandu-se langa pat.
- Culca-te.
Zise pe un ton ciudat.

"De unde..." fata il privi aprobator si se intinse pat oftand, inchise ochii, insa stia deja, nu va adormi

Jakson o privi fix cateva clipe.
- NU mananci si nu dormi. Totusi nu dai semne ca ai avea nevoie de hrana. De somn pari sa ai nevoie, insa practic il refuzi. Alti oameni pana acum ar fi crapat dracu` fara mancare.
Clipi de cateva ori.
- E ceva neobisnuit la tine. M-ai putea lamuri ce anume?

Calyope inghiti in sec
-Pur si simplu mi-am putut obijnui trupul sa nu manance, sa isi extraga cea ce ar enevoie din apa si somn, vorbea pe un ton inferent

Jakson se intrunta.
- CUm?

-Nu stiu, pur si simplu nu ma mai mancat pentru a da mancarea mea copiilor ramasi fara case din razboi si dupa o saptamana nu am mai avut nevoie

Jakson isi dadu ochii peste cap.
- Cat stai aici mananci.
Zise sec ridicandu-se.

Calyope inchise ochii simtind ca ii vine sa verse. Nu putea manca pentru ca ii se apleca, se intinse cu ochii inchisi

Jakson se aseza pe marginea ferestrei.

Se sprijini de perete si inchise ochii, respira greu

Jakson o privi tacut

Adormi in cele din urma

Jakson se ridica, mai aruncand o privire pe fereastra.
Nu suporta acea monotonie... Parca totul se invartea in loc.