o tura de proba

Tyler se plimba printre grajduri, uitandu-se dupa calul sau, Amadeus.
Il vazu in fundul grajdului, mancand incet ovazul oferit de grajdar.
Zambi multumit cand ii vazu coama neagra stralucitoare si trupul bine tesalat.
Ii puse mana pe cap, asteptand ca acesta sa termine de mancat, lucru care se intampla dupa doar cateva minute.
il scoase cu grija din grajd, tragandu-l de fraul negru, asemeni coamei sale lungi. Vazu sprijnita de suport o şa noua, ce parea sa se poriveasca perfect pe spatele lui Amadeus.
Jakson o lua, punandu-i-o peste o bucata subtire de material rosu aprins.
- Iti vine perfect, baiete!
Spuse el catre animal, batandu-l usor pe gat.
Se urca in spatele acestuia, dandu-i usor cu calcaiul in burta, facandu-l sa porneasca la trap.

Diana trecea prin apropriere pe calul tatalui ei. Era imbracata in niste haine normale si mergea plictisita, privind imprejurimile. Se opri un moment in aproprierea grajdurilor regatului de Vest...Privi in jur..."Interesant loc" isi zise ea.
Cobori gratioasa de pe cal si zambi, zarind o persoana vag cunoscuta. Ii zambi, ridicandu-si usor bratul in aer si miscandu-l delicat pentru a-i atrage atentia si a intra in vorba cu acel "necunoscut" si nu prea....[...]

Tyler o vazu pe fata, dandu-se jos de pe cal.
Ii tinu in continuare strans haturile, facand o plecaciune nu prea adanca in fata fetei.
"Mi se pare extrem de cunoscuta..."
Isi zise el, amintindu-si vag de o lupta din trecut.

Diana se stramba usor cand baiatul se pleca in fata ei. "Doamne, urasc cand face cineva plecaciuni in fata mea..." isi zise Diana privindu-l. Apoi ii zambi in continuare, examinandu-l atent si incercand sa-si aminteasca de unde il cunostea pe acest tip.
-Salut, zise ea nonsalanta. Esti de pe aici? intreba fara sa gandeasca..."Ete spanac...malformatia job-ului..." isi zise.

Tyler se urca inapoi pe cal, tinandu-si capul usor plecat in timp ce vorbea:
- Nu, sunt de pe terenurile Regelui de Vest, domnisoara.

Diana ii zambi. "Bina ca n-am facut-o lata...ar fi fost penibil..." isi zise ea usurata.
-Domnisoara?! intreba privindu-l adanc in ochi. Nu ti se pare ca suna prea formal? spuse, plecandu-si capul intr-o parte. Sunt Diana, zise intr-un sfarsit, intinzandu-i mana tanarului si zambindu-i dulce [adica asa ca de obicei..nimic neobisnuit...]

Tyler ii stranse mana tinandu-si in continuare capul plecat.
- Eu sunt Tyler Jakson, cavaler la curtea Regelui de Vest. Dumnea...
Baiatul se corecta.
- Tu pari a fii dintr-o spita regala.

Diana isi pleca ochii.
-E observabil? intreba ea incet.
Insa dupa aceea isi recapata zambetul si ii zise:
-Pai sunt unica mostenitoare a Regatului de Est, deci da.....am sange regal in vene. Dar asta nu afecteaza cu nimic. Sa nu indraznesti sa te pleci acum in fata mea sau sa ma umpli de apelative gen "Maria ta" ca iti dau cu ceva in cap, zise Diana zambindu-i, apoi chicotind incet si indreptandu-si ochii albastrii catre el, prinzandu-i privirea.

Tyler o privi, cu ochii sai cenusii in cei albastrii ai ei.
- In regula... Well, frumos cal. Cum il cheama?

-Sincera sa fiu habar n-am...e al tatalui meu. Nu m-a prea pasionat sa aflu cum il cheama. Eu inca n-am un cal...Asta pentru ca pana acum n-am cerut vreunul, zise Diana zambind si pierzandu-se in ochii cenusii ai tanarului. Insa in curand o sa-mi iau unul...ma mai gandesc.
Diana prici in jur, clipind des din genele ei lungi si usor curbate. Ochii ei albastrii patrunsera in curand intreaga priveliste. Dupa ceva timp il privi pe Tyler si-i zise:
-Uhm...n-ai vrea sa ne plimbam pe aici? Am plecat de acasa cu gandul ca voi gasi un luminis frumos si linistit, strabatut de firul rece si curat al vreunui izvor. Insa mi-e fost frica sa intru in padure, ca sa nu ma pierd. Dar acum suntem doi. Ce zici?
"Frumooooos, geniule!....Ai premiul Nobel pentru categoria "Cea mai cretina printesa a mileniului"...Mrr...Doamne, nu pot gandi si eu macar o data ce trebuie?" isi zise ea imbufnata. "Gafe peste gafe...malformatii ale job-ului de cand m-am nascut si pana acum..speram ca sunt temporare da' cred ca m-am pricopsit cu ele pentru totdeauna..." isi zise ea de-a dreptul manioasa in sinea ei, insa nu lasa sa se vada razboiul pe care il ducea "normalitatea" cu "regalitatea" in capul sau cel buimac de la o vreme.

Tyler zambi, dandu-i ghimpi calului ca sa porneasca la trap rapid.
- Haide, iti arat un luminis din padure!

-Super...zise ea. Multumesc!...
Diana inainta incet, admirand imprejurimile. "Hmmm...in sfarsit..nicio gafa in ultimele 10 minute, ceea ce e un record." isi zise ea mandra. "Off cat as vrea sa pot fi normala uneori....eh, macar eu incerc" isi zise gandindu-se la tot ceea ce facea ea ca sa para cat mai normala.
-Stii...imi pari cunoscut, zise Diana dupa ce il privi indelung pe Tyler, acum insa privirea ei fiind absenta si prezenta in acelasi timp.

Tyler ridica din sprancene.
- Desigur. V-am salvat viata pe terenul de lupta in razboiul dintre Regatul de Est si protestantii din Nord.
Spuse el pe un ton neutru.

-Oh, deci de acolo te stiu! zise Diana zambindu-i. Un moment...ai zis "v-am salvat viata"?! Off, las-o balta...nu o sa scap niciodata de chestii de genul...Eh, poate pana la urma o sa-nceapa sa-mi placa sa fiu umpluta de formalitati...insa acum urasc asta! zise Diana meditand la cata lume ii spune zilnic "Alteta" sau "Printesa" si asa mai departe. Uneori poate fi agasant...Nu inteleg cum tatal meu le ordona supusilor sai sa-i spuna "Maria ta"...In fine..poti macar sa-ncerci sa ma consideri o persoana normala, exact asa ca si toti ceilalti din sat, te rog? spuse fata privindu-l. Sunt obositoare cu chestia asta, nu-i asa? intreba zambind. Am doar 20 de ani, deci majoritatea ma considera inca o pustoaica...motiv pentru care ma razbun comportandu-ma uneori exact ca o pustoaica...asta e unul din acele momente, in care insist ca o pustoaica rasfatata, insa gandesc sincer si logic, exact ca o persoana matura [cred...].
"Ce speech interesant am avut...of of of, nu-mi pot tine gura..." se gandi ea amuzata.

Tyler ridica o sprneacan.
- Ciudat ca un nobl sa gandeasca astfel.
Ridica din umeri.
- In fine, nu esti chiar o pustoaica, oberva baiatul.
"Nu chiar."
Completa in mintea sa cu un zambet vag.

Turin se plimba alaturi de calul sau murg,printre copacii desi din padure.Un vant se porni din nord si calul necheza speriat.
-Usor Hareth,ii zice Turin mangaindu-l cu blandete.E doar un vant.Stiu ca ti-e dor de meleagurile de la miazanoapte,dar a trebuit sa le lasam in urma...Isi pleca privirea in pamant si continua sa mearga incet peste iarba verde.
Deodata auzi tropot de cal si voci omenesti."Ohhhh de cand n-am mai auzit glas de om!"Se apropie pe nesimtite de siluetele ce incepeau sa se distinga tot mai mult.Cu mana pipaie manerul sabii si cu privirea cerceteaza precaut...